Cred că…

Soluția divergențelor este simplă 

Am analizat conversațiile, observațiile, generalizările, clasificările și judecățile de la ultimele postări.

• Și problema principală este de la cuvântul „cred”…

Unii cred că au dreptate, dar nu verifică dacă ceea ce afirmă este corect, fals, obiectiv, ori logic… Pentru aceștia este îndeajuns să creadă…

Alții cred că au dreptate, doar pentru că țin cu o parte sau alta. Dar nici aceștia nu sunt obiectivi, ci mai degrabă partizanii propriilor convingeri (credințe mai puternice).

Mai sunt și cei care cred că au dreptate, deoarece judecă lucrurile din pdv. personal, al propriilor cunoștințe sau necunoștințe ori îndrumați de propriile valori și trăsături de personalitate.

Sunt câțiva mai obiectivi în observații, dar și aceștia… vor să-și ia jucăriile și să plece.


Deoarece cred că… (aici nu dau detalii că aș fi prea subiectiv) :))

Soluția pentru fiecare sau chiar pentru toți?



• Păi este cea mai simplă metodă…

TRANSFORMAȚI „CRED CĂ” ÎN „ȘTIU CĂ”

De ce?!

A crede este un sentiment. 


Și:

• nu are legătură cu adevărul sau minciuna, nu verifică această caracteristică.
• nu definește corectitudinea sau falsitatea. Acestea sunt măsurate de știință sau prin metode de tipul experimentare și observație.
• nu are legătură cu obiectivitatea, logica sau raționamentul.

Oamenii cred în ceea ce corespunde și se aseamănă cu propriile lor criterii de evaluare (adesea subiective), cu valorile lor, cu personalitatea, opiniile, pasiunile, convingerile, cunoștințele și informațiile pe care le dețin până în acel moment.

• Oamenii au încredere în zodiac, în chiromanție, în chakre, în noroc și ghinion, în religii, în doctrine politice etc.
• Bineînțeles că într-o măsură mai mare sau mai mică au încredere și în știință, în cunoștințe, în dovezi, în simțuri, în obiectivitate, în logică rațională etc.

Exemplu: Când un om nu se încrede în vaccin, poți să-i oferi zeci de dovezi științifice… tot nu va avea încredere.

Pentru că (explic din nou):

• încrederea oamenilor nu are la bază adevărul sau minciuna, corectitudinea sau falsitatea ori obiectivitatea, dovada, logica sau raționamentul.
• încrederea nu are la bază adevărul științific sau obiectiv, ci adevărul personal, care poate fi corect sau fals, logic sau ilogic, rațional sau irațional etc.

Notă: prin acest exemplu nu doresc să-i blamez pe cei care se vaccinează sau nu. Doar este un exemplu foarte mediatizat și cunoscut astăzi și astfel pot exemplifica mai bine pe ce se bazează încrederea.

„A crede” este un sentiment ce ține de zona afectivă și emoțională – îi dăm adesea o putere foarte mare, deoarece izvorăște din noi… și când ne încredem sau credem în ceva – primește din start o mare putere afectivă și emoțională.

• Cu cât crezi mai mult ceva… cu atât mai tare vei respinge argumentele contrare… adesea nu vei ține cont de dovezi.

Cam atât despre „cred că”

Soluția simplă ar fi să încercăm cât mai mult să transformăm „cred” în „știu”.

Cum?

PRIN OBSERVARE, EXPERIMENTARE ȘI EXPLORARE!

Exemplu:
 Cred că Vadim mă urăște… și atât, nu fac nimic, rămân cu credința… și în fiecare zi îmi caut tot felul de indicii care să-mi confirme credința, nu să o dezbat în sens obiectiv.

O gândire rațională ar face asta:

• Bună vadim, observ că… te deranjează că… am înțeles că… Este valid ce simt, ce gândesc etc?

În comentariile de la postările precedente sunt multe astfel de „cred că”, strict bazate pe credințe personale, dar fără a cunoaște dacă ceea ce critică sau cred este și adevărat…

Observare, experimentare, explorare: văd, aud, ating, gust, citesc, construiesc, acționez, testez, verific, experimentez etc.

Mai apare o problemă a sentimentului „cred”.


Deoarece acesta este afectiv, din zona emoțională, nu-l cercetăm sau criticăm obiectiv și cel mai adesea îi oferim din start putere de ADEVĂR ABSOLUT.

• Și asta-i cea mai mare eroare umană a tuturor timpurilor noastre…

Aproape toate tulburările de personalitate (cu excepția factorilor biologici) izvorăsc din acest „cred că” dus în rang de „adevăr absolut” și neverificat, cercetat sau dezbătut…

Exemple:

• narcisiștii cred că sunt geniali, dar nu se verifică prin comparație (examene, teste etc.) cu nimeni și dau putere credinței lor de „adevăr absolut”.
• depresivii cred că sunt cei mai nepregătiți oameni, dar NU se verifică prin comparație cu nimeni (examene, teste etc.) și dau putere credinței lor de „adevăr absolut”.
• paranoicii cred că toată lumea îi invidiază sau că e ceva la mijloc…. dar verifică foarte rar ce cred… iar dacă o fac, răspunsul le generează o nouă credință îndoielnică… un fel de perpetum mobile :))


Trăim într-o lume a comparațiilor, a judecăților, a etichetărilor și credințelor iraționale… ce izvorăsc adesea din „cred că”.

Transformați cât mai mult „cred” în știu… și veți descoperi o altă realitate.

PS. Lumea nu este și nu trebuie să fie așa cum ne place nouă sau cum credem noi că ar fi corect sau normal.

• Corectitudinea este subiectivă.
• Normalitatea este subiectivă.
• Adevărul este subiectiv și/sau obiectiv, dar și într-o continuă schimbare, inclusiv adevărul științific este adesea într-o continuă schimbare.

PS2. 

Cred că n-am greșit cu nimic… 
Oare?

Hai…

Scrieți-vă credințele sau cunoștințele în comentarii :))

Și să nu credeți că acum mă cred un geniu al credințelor umane 

PS.3 cred că oamenii din acest grup pot fi mai buni, mai obiectivi, mai logici și raționali.